În perioada interbelică, aviaţia română a fost reorganizată, înfiinţându-se în anul 1923 Inspectoratul General al Aeronauticii din Statul Major General. În anul 1932 s-a înfiinţat Subsecretariatul de Stat al Aerului din Ministerul de Război iar în anul 1936, la 16 noiembrie, a fost creat Ministerul Aerului şi Marinei. Între anii 1920-1940, aviaţia română a cunoscut o amplă dezvoltare fiind dotată în cea mai mare parte cu avioane de fabricaţie românească realizate de industria noastră în cele 7 fabrici şi uzine: Arsenalul Aeronautic, SET şi ICAR din Bucureşti, STC din Constanţa, ASTRA din Arad, Schiell şi IAR din Braşov. În 18 ani, în România s-au construit peste 2000 de avioane militare şi civile după proiecte proprii sau în licenţă.
Aviaţia militară a fost dotată cu avioane de vânătoare româneşti tip IAR-80, devenit celebru pe frontul de est şi cu avioane de bombardament realizate la IAR Braşov tip J.R.S. SM-79, după o licenţă italiană mult îmbunătăţită de inginerii români. Din Germania au fost achiziţionate avioane Me-109E/G şi He-112 de vânătoare, Heinkel He-111 şi Ju-88 de bombardament, Ju-87 de bombardament în picaj, Ju-52 de transport şi hidroavioane He-114.
