Aurel Vlaicu (n. 19 noiembrie 1882, Binținți, lângă Orăștie, județul Hunedoara - d. 13 septembrie 1913, Bănești, lângă Câmpina) a fost un inginer român, inventator și pionier al aviației române și mondiale. În cinstea lui, comuna Binținți se numește astăzi Aurel Vlaicu.
Într-o zi timidă de primăvară, Aurel, fiul lui Dumitru Vlaicu și al Anei din comuna Binținți, de lângă Orăștie, Județul Hunedoara, ajunsese la Munchen, urmând să se înscrie la prestigioasa Universitate Politehnică. A fost începutul visului unui genial tânăr român care a scris istorie în știința Aeronauticii. Din nefericire, insuficient cunoscut pentru generațiile de astăzi, Aurel Vlaicu nu a pregetat să plătească cu propria tinerețe și viață dreptul de a-și transforma visul în realitate!
Curajos, sfidător chiar modest, ambițios, visător, talentat, patriot, recunoscător și, mai presus de toate, creativ. Cel care a efectuat primul zbor de pe teritoriul României, cu un aparat mai greu decât aerul, era la înălțimea tuturor epitetelor enumerate.
De mic copil a avut o fire temperamentală și curioasă, fire care i-a adus necazuri încă din liceu. În anul 1902 își ia bacalaureatul la Liceul de Stat din Sibiu, după care urmează două trimestre la Facultatea de Mecanică a Școlii Politehnice din Budapesta. Se înrolează ca voluntar la marină, făcând serviciul militar într-un oraș, port la Marea Adriatică, astăzi în Croația. Își obține diploma de inginer după ce termină cursurile prestigioasei Ludwig-Maximilians-Universitet din Munchen.
Imediat după momentul absolvirii, lucrează pentru o scurtă perioadă de timp ca inginer pentru celebra Fabrică de Automobile Opel.
Cu toate acestea, Aurel Vlaicu nu era deloc mulțumit. Firea sa năvalnică și impetuoasă îl îmboldește să nu accepte destinul plat și confortabil al unui respectat inginer la Fabricile Opel.
Muncit de gânduri și dorințe înăbușite, Aurel Vlaicu revine în țară în anul 1908. Un an mai târziu își termină de construit primul planor ajutat de Ion, fratele său, planor cu care efectuează câteva zboruri în satul natal, Binținți.
La îndemnurile prietenului său de școală, poetul Octavian Goga, se îndreaptă spre București, unde în fața unui public format din personalitățile vremii, în frunte cu Spiru Haret, face câteva demonstrații cu prototipul avionului său. Sprijinit de Casa Regală și Armata Română, ambițiosul inventator și pionier al aviației românești și mondiale, construiește la atelierele de la Arsenalul Armatei avionul "Vlaicu I", primul avion construit pe teritoriul românesc.
Cu acest avion, Aurel Vlaicu va decola prima oară pe data de 17 iunie 1910 deasupra Câmpului Cotroceni.
Vlaicu a scris istorie. Prin actul său, a situat România pe locul doi în lume, după Franța, în utilizarea avionului cu destinație militară.
Emoționat, își înregistrează brevetul nr. 2258 pentru asa-numita "Mașină de zburat cu corp în urmă de săgeată".
Un an mai târziu, inginerul Vlaicu își construiește un al doilea avion, celebrul "Vlaicu II", cu care zboară în mai multe orașe din regat, în cadrul unor turnee în care își face cunoscute invențiile.
Succesele sale nu se opresc aici, Aurel Vlaicu participând la război pe timpul campaniei din Bulgaria, unde a îndeplinit misiuni de observație aeriană.
În anul 1913, compania engleză Marconi, îi comandă lui Aurel Vlaicu proiectarea și construirea unui avion metalic cu două locuri. Inginerul român purcede la fapte și în doar câteva luni termină avionul, pe care îl denumește "Vlaicu III". Geniul românesc a mai dăruit astfel o invenție prețioasă omenirii - "Vlaicu III" a fost primul avion funcțional din lume construit integral din metal!
Pe data de 13 septembrie, zi fatidică, Aurel Vlaicu încearcă să traverseze Carpații cu avionul "Vlaicu II". Intenția sa era aceea de a participa la serbările ASTRA de lângă Orăștie pentru a duce salutul său românilor din Ardeal. Nu a fost să fie așa...
Genialul inventator român a decolat de la București, a aterizat fără probleme la Ploiești pentru realimentarea cu combustibil, și s-a ridicat din nou în zbor. Avionul său s-a prăbușit însă la Bănești, lângă Câmpina. Conform anchetelor ulterioare și pe baza datelor despre starea de sănătate a lui Vlaicu, singura concluzie care se impune referitoare la tragedia care a îndoliat o țară și un întreg popor, este aceea că Aurel Vlaicu a suferit un atac de cord în timp ce era în zbor, la manșa avionului.
Icar din România a fost înmormântat la cimitirul Bellu din București. Conform raportului făcut de locotenentul aviator Gheorghe Negrescu, primul sosit la locul accidentului, chipul eroului aerului era destins, Aurel Vlaicu zâmbea chiar. Sfidător în fața morții, a sortii și chiar a destinului care nu au reușit să-i dărâme visul și dorința sa cea mai mare.
"Nici urmă de groază sau încleștare pe figura sa. Un ușor zâmbet încremenise pe buzele sale, iar fața era senină, cu o sfânta expresie de liniște, liniștea datoriei împlinite până la capăt, pe care a iubit-o cu toată dragostea și credința sufletului său luminat de flacăra creației divine", notează Gheorghe Negrescu în memoriile sale.
